Definitie mirare dex98

MIRÁRE, mirări, s.f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ♢ Loc. adj. și adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ♢ Expr. N-ar fi de mirare ... = e posibil ..., ne putem aștepta ... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admirație. ♢ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil. – V. mira1.
MIRÁ2, mirez, vb. I. Refl. (Franțuzism înv.) A se privi în sau ca într-o oglindă; a se oglindi. – Din fr. mirer.